Desi am in lucru alt articol la care lucrez de cateva zile, m-am hotarat sa il scriu pe acesta.Nu am un subiect precis despre care sa vorbesc, dar simteam nevoia sa scriu altceva.
Cred ca am sa scriu despre egoismul si monotonia de zi cu zi.Probabil observati faptul ca tot mai multi oameni care acum 10 sau 15 ani cand erai mic te luau in brate si te alintau ,azi sunt reci si distanti nu mai au timp de nimic, sunt grabiti, strsati si nici nu te vad cand treci pe langa ei pe strada si daca ii intrebi ce s-a intamplat cu ei, ce s-a schimbat iti vor raspunde scurt ca nimic, doar ca sunt presati de probleme si de nevoile zilnice si de aceea se intampla sa nu te vada pe stada si sa nu iti raspunda la salut.Nu pot sa inteleg cum oameni care erau tot timpul cu zametul pe buze, carora nu le pasa de nimic, zambeau si se bucurau pentru orice, acum ii vezi ingandurati si plini de griji.Batrana de alta data care iti dadea bomboane si te felicita cu atata caldura ca esti in clasa intai,batrana careia i-ai fi cedat locul cu multa placere in autobuz, azi iti cere cu raceala locul si daca din bun simt il cedezi, uita sa spuna multumesc, de aceea tineri si adolescenti sunt plictisiti de “mosnegaraia” din autobuze care iti vorbesc cu atat raceala si iti cer sa le cedezi locul fara sa spuna te rog si sunt foarte indignati in momentul in care il refuzi.Elevii care de obicei ii vedeai fara griji razand tot timpul, mergand in grupuri, ii vezi acum singuri cu castile in urechi mergand pe strada pierduti in propriile ganduri.Nu inteleg faptul ca desi avem tot mai multe mijloace de comunicare(telefoane, internet) vorbim tot mai putin? Vorbim tot mai putin cu parinti, cu prieteni, cu colegi.Parinti care din cand in cand ies din transa momotoniei si egoismului isi vad copii, care nu ii puteau face sa taca, stand in fata calculatorului fara sa spuna un cuvant, fara sa ceara de mancare, fara sa spuna k il doare ceva, fara ce ceara ceva, desi nu uita sa ceara bani.Dar trezirea asta din transa este prea scurta pentru a schimba ceva, intra din nou in transa si probabil o sa iasa din ea pentru 5 minute peste un an.Nu inteleg fratii care erau nedespartiti, se amenta si se poarta prin tribunale pentru jumatate de metru de pamant in plus la pamantul primit mostenire de la parinti, aceiasi frati care ii mai vezi impreuna, doar cand au sticla de bautura in mana si apoi ajung sa se injunghie unul pe altul pentru o vorba aruncata in vant.Observ aceeasi monotonie , aceeasi oameni care merg la servici plictisiti si se intorc seara si mai plictisiti care vorbesc cu copii lor folosind doar cateva sunete.Tot mai multi oameni care au din ce in ce mai putine sentimente, tot mai mult ochii goi, la acesti ochii find atasate guri care mai tot timpul sunt inghise si cand iti spun ceva, nu intelegi nimic.Eu insumi sunt victima acestei monotoni si egoism fara sa pot sa le controlez si in momentele in care am controlul lor imi dau seama ca cei din jurul meu nu le controleaza si incetez sa le mai controlez asteptand ziua in care altruismul o sa inunde lumea, desi ziua aia pare sa nu mai vina nici o data.
